Adrian Vasilescu, cel care de mai bine de 16 ani dialogheaza cu publicul, in numele Bancii Nationale, nu ezita in fata intrebarii "Sunteti mandru ca sunteti roman?".
"Da, sunt mandru ca sunt roman." De ce? "In primul rand, pentru ca fac parte dintr-un popor cu o cultura fascinanta, cu oameni destepti, cu oameni inventivi. Si oameni frumosi", a raspuns prompt Adrian Vasilescu.
"E drept ca, in aceste vremuri, de foarte multe ori inteligenta, inventivitatea sunt folosite in directii neproductive sau chiar contraproductive", a simtit nevoia sa adauge.
"Semnele acestui moment nu sunt tocmai motive de mandrie. Dar cand spun ca sunt mandru ca sunt roman nu am in vedere o zi, o saptamana, un an sau imprejurarile grele, uneori dramatice din acest timp al istoriei", a clarificat Adrian Vasilescu pentru Ziare.com.
Mandria lui Adrian Vasilescu este alimentata cu deosebire de existenta unui model romanesc de dezvoltare, pus in scena cu succes in urma cu un veac, modelul lucrului bine facut, la care s-ar cuveni sa revenim.
Prin ce anume va motiveaza acest model mandria ca sunteti roman?
Am citit recent o carte scrisa de doi mari economisti americani, Carmen Reinhart si Kenneth Rogoff, "De data asta e altfel", in care autorii pun in lumina cifre ale acelui timp cu care chiar ne putem mandri. Ei fac pentru prima data calcule pentru un numar mare de tari privind cotele lor in PIB-ul mondial, in doua momente-cheie ale istoriei lumii: in 1913 si in 1990.
Romania detinea in 1913, in pragul Primului Razboi Mondial, o cota care se ridica la 0,80% din valoarea adaugata globala. Cu mult, cu de doua sau de trei ori mai mult fata de unele tari care astazi sunt inaintea noastra la mare distanta in crearea de bogatie in Europa: Danemarca avea o cota de 0,43, Finlanda 0,23, Grecia 0,22, Portugalia 0,27. Chiar si S
