Cursa strânsă pentru Casa Albă, pentru care mulți încă ezită să iasă în față cu vreun pronostic, și toate scenariile electorale posibile, inclusiv egalitate în privința numărului de electori, au fost complicate de uraganul Sandy care a luat cu asalt coasta de nord-est a Statelor Unite. Dincolo de efectele sale, cu puține șanse să devieze semnificativ cursul electoral, lupta finală pentru Casa Albă se va da pe frontul celor nouă așa-numite state-cheie (swing states în limba engleză) unde opțiunea alegătorilor americani este în mod tradițional greu de estimat și anticipat pentru simplul fapt că o bună parte din electorat este una independentă, care oscilează între republicani și democrați, niciuna din tabere având astfel o majoritate clară. Situația se explică prin sistemul electoral american prin care președintele nu este ales prin vot popular, ci printr-un mecanism complex denumit Colegiu Electoral. Astfel, un candidat are nevoie de susținerea a 270 de electori din totalul de 538 de electori pentru a câștiga cursa prezidențială. Numărul de electori alocat fiecărui stat depinde de populația acestei unități administrative. El se calculează printr-o metodă simplă – numărul de senatori, care este fix pentru fiecare stat, 2, plus numărul membrilor Camerei Reprezentanților, acesta din urmă variind în funcție de numărul de locuitori al respectivului stat. De exemplu, California are 55 de electori (2+53), Texasul are 38 de electori (2+36) iar Florida este reprezentată de 29 de electori (2+27).

Calcule și ipoteze

Cine câștigă votul popular obține automat și sprijinul electorilor din statul respectiv. Din acest motiv, situațiile în care un candidat obține votul popular, dar pierde alegerile pentru că a câștigat în statele cu populație mare, nu surprind pe nimeni. S-a întâmplat în 2000, când democratul Al Gore a pierdut în fața republicanului George