Regizorul Mircea Drăgan  a adunat recent  80 de ani. Şi nu oricum ! Harul său,  revărsat  în atâtea filme, ne-a însemnat şi nouă viaţa. Cineva s-a gândit să-l iscodească pe proaspătul octogenar la momentul aniversar. "Nu vreau  să vorbesc  cu nimeni. M-am săturat de tot ce se întâmplă. Ce să vă spun ? Împlinesc 80 de ani. Ce planuri să-mi mai fac la 80 de ani ?” Aşa le-a  răspuns sărbătoritul, după ce, vreme  îndelungată, nimeni nu l-a băgat în seamă. Chiar, cui să te mai destăinui la senectute, cui, că toţi din lumea ta s-au mutat dincolo ? Cât despre planuri, întrebarea e plină  de cinism. Cum să i te adresezi astfel unui vârstnic ? La amurg, orizontul e o dungă greu de zărit, abia dacă ţi se depărtează de vârful încălţărilor. Îţi încurcă mereu paşii temători  şi, deodată,  te trage îndărăt, în deşertul cu năluci de smoală. Bătrâneţea te satură de viaţă, ţi-o scoate pe nas, şi ceea ce, odată, era bucurie, acum este silnicie. Oameni buni, nu vă rugaţi să trăiţi prea mult, fiindcă  veţi  regreta straşnic ! Tocmiţi-vă cu ăl de Sus să  vă ia până ce  deveniţi propria voastră povară. Cei din jur vă vor ignora, vă vor şterge lesne din inventarul sufletelor  vii. Când  şi când vă vor arunca o vorbă, două, din obligaţie, nu vă iluzionaţi că le  pasă de voi !  Ori  vă vor pune întrebarea asta stupidă cu planurile de viitor...

O fotografie de demult. Tocmai din 1972. Trei bărbaţi eleganţi şi chipeşi ciocnesc un pahar cu şampanie. La o sindrofie cu ştaif, îmi închipui. Nu recunosc personajele, deşi e "Istoria Literaturii Române în imagini”. Abia după ce citesc rândurile din josul paginii de ziar mă lămuresc. Nicolae Breban, Augustin Buzura  şi Romulus Guga, tineri şi fercheşi. Seamănă cu  nişte  actori marii noştri scriitori ! Îl aşez aici şi pe Zaharia Stancu, a cărui poză, alb-negru, a  fost publicată  de curând în acelaşi cotidian, "Jurnalul Naţional”. Reparator