Într-un raport recent de evaluare a problemelor economice ale României, FMI consideră că nivelul unor taxe şi impozite este scăzut şi sugerează majorarea acestora. Aceasta să fie oare soluţia pentru relansarea economiei? Probabil că nu, ţinând cont şi de părerile marilor economişti (Krugman, Stiglitz) conform cărora astfel de măsuri ar conduce şi mai mult la adâncirea crizei.

Răspunsul FMI şi al UE la criza economică actuală şi a datoriilor suverane au fost împrumuturi condiţionate de măsuri dure de austeritate. Această soluţie deja a determinat accentuarea crizei economice, dar şi cea a datoriilor, atât în ţara noastră cât şi în Europa. Astfel, aceste măsuri, în loc să rezolve problema datoriilor, au amplificat-o, ponderea datoriei publice în PIB crescând de la un an la altul la nivelul ţărilor europene.

În aceste condiţii, soluţia, atât la nivel european, cât şi la nivelul ţării noastre, poate fi o politică fiscală expansionistă graduală ce presupune o relaxare ordonată, în timp, cu efecte benefice asupra economiei şi a consumului astfel încât consolidarea fiscală să fie cât mai puţin afectată. Există studii de specialitate - Barry şi Devereux (2003) - care pun în evidenţă că realizarea consolidării fiscale prin reducerea credibilă a cheltuielilor publice ar determina anticipări de relaxare fiscală cu efect benefic asupra cererii. Dar aceste anticipări au fost anulate chiar din faşă prin creşterea în acelaşi timp a celor mai importante impozite. Duritatea măsurilor de austeritate luate în ţara noastră sub supravegherea atentă a FMI putea fi evitată dacă acestea erau promovate din timp, în mod gradual, cu impact mult mai mic asupra consumului şi a economiei în condiţiile în care nivelul datoriei publice era destul de scăzut. Astfel, o ajustare fiscală ordonată ar fi fost mult mai benefică economiei decât soluţia amânării acestora şi aplicarea unor şoc