Actualitatea „Rinocerilor” lui Ionesco este arzătoare. Mă întreabă mulţi prieteni cum văd viitorul României în anul 2013 şi după aceea. Recunosc că îmi vine extrem de greu să fiu optimist. Sursa: CODRIN PRISECARU

Sigur, lovitura de stat a eşuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc să conspire împotriva statului de drept. Dezertarea unor personalităţi politice precum Emil Constantinescu şi Zoe Petre, deveniţi pioni în tabăra USL, este cât se poate de deprimantă, după cum deprimantă este îmbarcarea entuziastă a unor intelectuali pe corabia antonesciană în compania lui Gigi Becali şi a lui Roşca Stănescu. Nu mai vorbesc de cooptarea unui distins istoric precum Dinu C. Giurescu, un om care ştie exact ce a însemnat comunismul, în regimentul felixiot de turle şi sobe (vorba lui Mihail Novicov). Nu contenesc salturile mortale demagogice.

Campionul naţional al turpitudinii, El Crin, se declară monarhist, fără ca acest lucru să-l împiedice să viseze să candideze pentru postul de Preşedinte al României. Regele Mihai îl decorează pe corifeul jurnalismului de gang, cupidul Cornel Nistorescu (alături de personalităţi admirabile, între care Ana Blandiana). Dispar noimele. Libertatea este privită ca un obiect negociabil. Statul de drept este ţinta permanentă a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Trăim timpuri buimace şi buimăcitoare, întradevăr.

Mojicia cea mai crasă, nesimţirea cinică poluează spaţiul public până la a-l face irespirabil. Vadimita, o maladie diagnosticată impecabil de Monica Lovinescu, face ravagii. Chiar şi la „etajele superioare”, în lumea intelighenţiei, au loc metamorfoze, unele previzibile, altele menite să te descumpănească. Paul Cernat, un critic literar serios, autorul bine informat al unor studii interesante despre comunismul românesc (volumele scrise împreună cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici