Am întrebat aseară pe o doamnă de la PSD şi pe un domn de la PDL cît costă un loc de parlamentar în partidele lor. Văzusem, ceva mai devreme, cît costă locul la Dan Diaconescu. Parcă erau vorbiţi: – La nooooi? Nu se poate!

Ba se poate. Mai precis, s-a putut şi, din cîte am auzit, se va mai putea. Cînd e vîrît pe listă cîte un candidat mai sărăcuţ, dar cu nume, încep ciorovăielile. Bonzii de partid pe care nu-i ştie lumea, fiindcă au învăţat că-i mai sănătos să nu facă valuri ca să le meargă bine, se interesează despre purtătorii de nume cunoscute în următorii termeni: – Cine-i ăsta (sau asta), ca să-l ducem noi în spate? După ce primesc explicaţii: – De acord, dar mai jos (pe listă, n.m.). Cu anumite excepţii, din categoria, de ăsta (sau asta) avem nevoie, persoana cu nume cunoscut tot coboară în josul listei pînă ajunge pe vreun loc neeligibil. Ca să nu protesteze, persoana respectivă e gîdilată la vanitate: – La dvs. nu se pune problema să nu ieşiţi! Şi îi ridicaţi şi pe ceilalţi! De cele mai multe ori persoana gîdilată rămîne pe dinafară, dar cu satisfacţia că i-a ridicat pe alţii. La cei fără nume, locul pe listă e direct proporţional cu mărimea contribuţiei.

Dan Diaconescu a avut ghinionul să devină public preţul unui loc de candidat din partea P.P.- ului său. În loc să iasă scandal şi să se bage procurorii pe fir, prin autosesizare, Dănuţ a scăpat de-o grijă. Nu mai trebuie să le spună amatorilor cît îi costă distracţia. Au aflat din presă: 50.000 de euro.

Procurorii nu-l deranjează pe DD nici în contul reclamaţiei că s-a folosit de falsuri la licitaţia acţiunilor Oltchim. Ca să fie lăsat în pace Dănuţ, candidatul poporului, a anunţat că se duce să-l contracandideze pe Ponta la Tîrgu-Jiu, de te întrebi ce vrea el. Să intre în Parlament, caz în care şi-ar fi ales un loc sigur, sau să-l încurce pe Ponta, cum vrea să facă? Procurorii, oameni cu