D-na Udrea s-a retras în provincie pentru aceste alegeri parlamentare. E simptomatic cumva, având în vedere că apucăturile de fată de provincie ajunsă în Capitală au trădat-o mereu.

Să ne aducem aminte că aidoma unei fete de provincie care răsfoieşte revistele colorate visându-se divă, şi madam Udrea s-a expus în ipostaze care-i dezvăluiau închipuirile şi dorinţele fanteziste. A pozat în diverese celebrităţi, de la Madonna şi Margaret Thacher, adică sexy şi dârză la un loc, soţie de preşedinte, gen Jackie Kennedy, sau la pachet, soţie şi preşedinte, a la Evita Peron, şi în mod apoteotic ne-a arătat că e şi de nasul Cleopatrei. Toată această ipostaziere infantilă, de adolescentă bovarică, trăda însă şi o beţie a succesului facil obţinut. Doamna Udrea a ars etapele într-un ritm halucinant. Aşa se întâmplă când de la mult bine, începi să dai în auto mistificare şi să te crezi o forţă de sine stătătoare. D-na Udrea nu-şi datorează sieşi nici ascensiunea şi nici supravieţuirea în politică. Dovadă că, odată cu declinul lui Traian Băsescu, a intrat într-o penumbră demnă de un teatru de provincie. Această eclipsă putea să vină pentru ea chiar mai devreme, dacă Traian Băsescu pierdea alegerile în 2009. Am mai fi văzut-o pe la talk show-uri, din când în când, şi prin reviste. Dar timpul lucrează în defavoarea a tot ceea ce e perisabil, artificial, găunos. Cele două atuuri ale Elenei Udrea resimt din plin lucrătura lui Cronos: Traian Băsescu, aflat pe toboganul politicii, şi corpul ei, care deja trece în zona unor gusturi mai planturoase, aşa ca de târgoveţi mustăcioşi, gen Ioan Oltean. Odată cu dispariţia celor două avantaje, vor începe să apară dezavantajele unei cariere construite pe un nimic artificial. A fi doar un personaj de marketing poate da roade pe moment, în timp fardul de imagine se va duce şi vor rămâne doar cearcănele şi ridurile. Să nu faci nimic în p