Putini romani stiu ca placa memoriala cu nume ilustre ale culturii europene, amplasata pentru memoria posteritatii pe fatada bibliotecii Sainte-Genevieve din Paris, cuprinde, alaturi de Leibnitz, Jean Racine, Bussuet, Fenelon, Hamilton si altii cativa, numele unui roman: Demetrius Cantemir.
Am transcris numele exact asa cum este ortografiat pe placa respectiva, dar cine citeste aceste randuri stie ca este vorba despre Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei si mare carturar al vremii.
Fratele l-a tras pe sfoara
Cunoscator a nu mai putin de unsprezece limbi, autor al unor lucrari de referinta cu care a imbogatit nu numai cultura Moldovei, ci si a Europei, Cantemir s-a impus ca personalitate de prestigiu a timpului, relatiile sale pornind de pe vremea cand fusese capuchehaia (ambasador) in capitala otomana.
Provenit dintr-o familie boiereasca, Dimitrie Cantemir s-a nascut in 1673, langa Falciu, pe mosia parintilor sai. La varsta de 15 ani, a fost trimis la Constantinopol, ca zalog din partea tatalui pe langa Inalta Poarta. I-a prins bine: aici s-a dedicat studiului, invatand si limbile straine, care i-au servit pentru documentare.
La moartea parintelui sau, boierimea l-a ales domn, dar alegerea n-a fost ratificata de Poarta, fiind numit in loc fratele sau, Antioh.
Probabil ca acesta a avut mijloace mai substatiale sa le plateasca turcilor acest serviciu, intrucat intrase in posesia intregii averi a tatalui lor, lasandu-l pe Dimitrie sarac.
Cele trei mestesuguri
Carturarul frate nu s-a considerat insa frustat si a acceptat sa-l reprezinte pe domnitorul Antioh in calitate de capuchehaie la Constantinopol, pana in anul 1710, cand turcii s-au razgandit, i-au acordat increderea si, odata cu ea, domnia Moldovei.
Din punctul lor de vedere, insa, turcii au gresit. Noul domnito