Stenogramele Blejnar, cu toate grozaviile cuprinse in ele, vrem, nu vrem, vorbesc si despre saracie. Adica despre modul in care sunt saraciti romanii. Prin jefuirea avutiei publice. Sau prin necolectarea deliberata a banilor datorati. In cazul firmelor din grupul de interese nelegitime PDL. Sau, ma rog, ARD. Tot despre injustitie si saracire prin jaf a vorbit deputatul, pana ieri, alaltaieri, PDL, Gelu Visan. Si cu probe. La randul ei, Curtea de Conturi face acelasi lucru. Si alte institutii pe care nu le mai enumar. Practic, poate fi construita o demonstratie a faptului ca, acolo unde este injustitie, romanilor li se iau extraordinar de multi bani din buzunar. Iar daca ar fi justitie, ei ar fi mai putin saraci. Sau mai bogati. Dar ce lipseste de fapt?

Nimeni nu poate contesta ca s-a ajuns la un grad endemic al coruptiei. Ea a existat si sub regimurile anterioare. Acum, insa, sub regimul Traian Basescu, acest fenomen a atins cote inspaimantatoare. Niciodata, pana la regimul Traian Basescu, nu se putea vorbi de zeci si zeci de miliarde de euro sustrase anual de bande organizate de rau facatori. Personaje din lumea interlopa dar si gulere albe, politicieni aflati la butoanele puterii, ofiteri ai serviciilor secrete, reprezentanti la varf din ANAF, ministri, parlamentari, judecatori si procurori, intr-o hora nebuna, fac praf si pulbere atat economia, cat si bugetul public, inspaimantandu-i pe investitori si nimicind capitalul autohton.

Acestui desfrau institutionalizat, generat si protejat politic de regimul Traian Basescu, trebuie sa i se puna capat. Dar cum? Intr-un singur fel. Prin curatarea imediata a institutiilor obligate sa combata coruptia si sa vegheze la colectarea banului public de cei care ei insisi au generat, au pastorit sau au tolerat acest sistem.

Ceea ce presupune, vrem, nu vrem, o epurare. O operatiune chirurgicala de elimina