Ancheta realizata de colegii din presa privind modul in care un partid isi recruteaza viitorii candidati este doar o reconfirmare a faptului ca partidele romanesti nu au reusit sa treaca de nivelul unor "Felinare rosii", unde plata se face inainte, iar placerea gheseftului - a fi ales in "fonctie" publica, cu bani de la buget si alte invarteli - este pe riscul clientului, niciodata garantata.
Nu este de mirare ca se cer bani "la negru" pentru a deveni "onor candidat". Nu e de mirare ca se semneaza "angajamente de loialitate" la care nu s-ar fi gandit nici macar geniile malefice ale Camorrei. Nu este de mirare ca politicienii isi schimba "barca" de partid, lingand cu dezinvoltura unde pana mai ieri scuipau, ca niste tradatori "de bine" care dezvaluie mizeria din vechiul lor partid, pentru a deveni partasi mizeriei din partidul care i-a adoptat.
Nimic nu este de mirare pentru ca ce patim acum s-a intamplat dintotdeauna in istoria bietei noastre democratii, inca de la firavele ei origini, de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Va invit, iarasi, la a medita asupra unor alte tragice asemanari, asa cum le putem afla in scrierile a doi mari analisti politici - Mihai Eminescu si I. L. Caragiale - care ne-au lasat o descriere corecta a clasei politice romanesti. Sa recunoastem ca scrierile lor au o valoare de adevar pe care cei peste douazeci de ani de asa-zisa democratie moderna nu au reusit sa o infirme.
Spune Eminescu: "Cat despre aluatul protoplasmatic care formeaza, la noi, un stat in stat, asezat asupra institutiilor si a poporului avem putine de adaos. Traind din politica si prin politica, si neavand nici un alt soi de resurse materiale sau de putinta de a-si castiga existenta, el e capabil de-a falsifica totul: si liste electorale, si alegeri, si forme parlamentare si idei economice, si stiinta, si literatura.
