Biblioteca Naţională din Bucureşti debutează în forţă, punînd la dispoziţie un spaţiu generos pentru organizarea unei ample expoziţii, intitulate Artistul şi Puterea, manifestare care îşi propune să arate cum au evoluat artele plastice în deceniile aflate sub dominaţia partidului unic şi a comunismului. Expoziţia a fost gîndită, alcătuită şi înfăptuită de către criticul de artă Ruxandra Garofeanu (care conduce, de şase ani, Galeria Dialog de la Primăria Sectorului 2), susţinută exemplar de academicianul Dan Hăulică. Am avut prilejul să aflu, în aceste zile, o serie de păreri controversate, unele hilare, despre expoziţia de la Biblioteca Naţională. Multe persoane nu vor să vadă expoziţia, legîndu-se de titlu, altele nu cred că aceasta poate să fie veridică, alţii o desfiinţează. Personal, sînt de părere că această expoziţie este un eveniment! Multe persoane consideră că, în epocă, nu s-au realizat lucrări care să fie notabile, alţii sînt de părere că se făceau lucrări la comanda Partidului, fiind lipsite de valoare. Cert este că, în acea epocă, se lucra vîrtos. Artiştii osteneau în ateliere, îi găseai de dimineaţă pînă seara lucrînd la şevalet. În actuala expoziţie nu sînt prezenţi decît pictorii, dar trebuie să subliniem că sculp­tura, tapiseria, grafica, ceramica, sticla, mozaicul, pictura monumentală erau la mare preţ, realizîndu-se ansambluri artistice de mare valoare sau situri artistice unice (a se vedea tabăra de la Măgura, din judeţul Buzău). În acea epocă democrat-populară, cu toate dogmele marxist-leniniste, artele plastice nu au fost aservite total politicii Partidului. Chiar dacă au fost unii care au avut o adevărată „vocaţie“ de a servi linia Partidului Co­munist, mulţi artişti şi-au văzut liniştiţi de drum. E adevărat că la ocazii festiviste (congrese, sărbători de 1 Mai, 23 August, 30 De­cembrie), existau producţii artistice supuse jurizării uno