Sub titlul Elena Udrea, aşa cum e a apărut în Monitorul de Neamţ un interviu cu E.U. la cîteva zile după ce fostul ministru al Dezvoltării şi Turismului şi-a depus candidatura pentru Parlament, la Roman. Fragmente din interviu au fost citate şi comentate la cîteva posturi de televiziune. Îl reproduc aici în întregime. Interviul e nesemnat.

Reporter: Cît de departe sînt anii în care „codana“ Elena Udrea se

ascundea sub umbra răcoroasă al vreunui tei din crîngul de la

Buzău, atunci cînd iesea de la cursurile Liceului „B. P. Hasdeu“,

pentru a se plimba de mînă cu un băiat care-i recita poezii de

dragoste?

Elena Udrea: Vremurile în care mă plimbam în Crîng, primăvara pe

sub pomii plini de flori, toamna călcînd pe un covor de frunze arămii

fosnind romantic la fiecare pas, vremurile adolescentei, sînt astăzi

departe. Cîteodată un miros, o lumină, o culoare, mi le aduc

aproape, pentru o secundă. Dar, din păcate, nimic nu mai poate fi la

fel. Băieti care să-mi recite poezii de dragoste, la vremea aceea nici

nu se punea problema să existe. Am primit o educatie

conservatoare, întîi trebuia să termin liceul, apoi prietenii.

Rep.: Care e poezia de dragoste pe care o păstrează si acum într-

un coltisor al sufletului, ca pe o taină ce o ascunzi de toti cei din jur?

Si cum arăta colegul care i-a recitat-o prima oară?

E.U.: Si eu am trăit dramatic adolescenta, ca fiecare. Si mie mi s-a

părut că descopăr lumea. Si eu mi-am pus întrebări despre

dragoste, despre viată, despre adevăr etc., cu sentimentul că

nimeni nu a aflat răspunsurile pînă la mine. Am scris poezii, am

filosofat, am plîns pentru dramele eroilor din cărti. O poezie care îmi

vine acum în minte este „Celei care pleacă“, de Minulescu. Doar că

nu mi-a recitat-o un coleg. Mi-am citit