E greu de observat, dar are genele întoarse.
Şi tot greu de observat este cârlionţul mititel pe care îl are pe piept. Prima impresie pe care ţi-o faci atunci când îl vezi este de un puternic respect. Nu prea îţi vine să-l atingi, dar nu poţi să rezişti şi să nu întorci capul atunci când el trece mândru pe stradă. Dacă te uiţi în ochii lui, gata, eşti pierdut, te-a cucerit. Pentru că are o privire de culoarea mierii, o privire care emană demnitate. El este regele străzii şi, pe unde trece el, ceilalţi trebuie să se îndepărteze.
Dar cei de pe stradă nu ştiu că cea mai bună prietenă a lui este o pisică. Cei de pe stradă nu ştiu că, în fiecare zi, pisica îl spală pe faţă, că doarme pe spatele lui, că iarna, când e frig, se încolăcesc unul lângă altul şi amândoi lângă şemineu, încălzindu-se. Pisica toarce încetişor, iar el suspină mulţumit. Împart totul, mâncarea, pătucul, jucăriile... Pisica, pe care o cheamă simplu, Pisica, a venit sub formă de ghem mititel, pe când el, Fuser, era măricel. Şi Fuser a privit-o de sus, dintr-o parte şi din cealaltă şi, mulţumit de ce a văzut, i-a dat un pup, cu limba lui mare, lăsând-o ciufulită şi umedă toată. Iar Pisica nu a vrut să mănânce mâncărica pentru pisoiaşi mititei, specială, ea a mâncat cu Fuser, din acelaşi castron, mâncare pentru câini adulţi, talie mare. Iar Fuser îi scotea afară, cu botul, raţia ei, iar Pisica mânca liniştită. Şi azi, chiar dacă Pisica e mare, ea scoate mâncarea din castron, aşa cum a învăţat-o Fuser. Aţi înţeles, cred, că personajul despre care vorbesc este un câine, un câine adult, de talie mare. Da, e mare Fuser. Este unul dintre cei mai mari câini pe care i-am văzut eu în insulă. Pentru că Fuser trăieşte în Palma de Mallorca, în insulele Baleare. Face parte dintr-o rasă de câini mallorquini, cunoscuţi drept "cap de bestia mallorquin”. Vreun străbun al lui a fo
