Data trecută, abia i-am dat atenţie. Şi nu numai pentru că timpul ne presa. Mi se părea timp pierdut să vezi construcţii noi, ce arătau ca o pădure de beton, oţel şi sticlă. Din avion. La fel ca la Londra. Între timp, am văzut şi noul centru economico-financiar din Bruxelles.
În ciuda dimensiunilor, cartierul bruxellez nu poate fi comparat cu cel parizian. La Paris, arhitecţii şi constructorii s-au întrecut pe ei înşişi în imaginaţie şi diversitate. Au reuşit să facă din zonă un adevărat obiectiv turistic, în care poţi, liniştit, să te plimbi câteva ore bune. L-am văzut seara, când începeau luminile să se aprindă.
Încet-încet, totul prindea alte contururi, devenind o poveste în sine. Câteva creaţii de secol XIX şi XX, bine plasate, sporesc farmecul acestui adevărat oraş al viitorului.
Revenim în vechiul oraş. De la Arcul de Triumf, sursă de inspiraţie pentru ai noştri, ne simţim în toate drepturile de cetăţeni europeni pe Champ Elysée. Intrăm în magazine cu preţuri de care auzisem din guriţa vedetelor noastre de Dorobanţi şi alte figuri ale politichiei româneşti. Ce-i să-i faci, dacă telecomanda nu poate evita astfel de emisiuni!?!
Mi-am permis să încerc un faimos parfum, al cărui bărbătesc miros a dispărut până să ajung la hotel! Certat crâncen de cea mică, că nu am folosit paleta destinată pentru probă. Bine că nu m-au văzut prietenii!
Luna, rubensiană şi curioasă, mă urmărea pas cu pas. La concurenţă cu luminile bulevardului. Îl salut, din nou, pe Charles de Gaulle, erou al celui de-al doilea război mondial. Cel care, plin de bun simţ, a demisionat imediat, când francezii şi-au manifestat nemulţumirile prin 1968! Altă educaţie! Şi ce CV avea generalul?!?
Parcă şi noi avem un rege cu merite postbelice, recunoscute în plan modial!?...
Repet salutul către sir Churchill (cel cu Yalta), după ce trecem print
