Lucian Bute nu mai are parte de adversari de complezență. La nivelul la care se află nu mai poate risca. Iar campionul român a simțit asta pe propria piele în prima jumătate a meciului cu rusul Denis Gracev. Când s-a grăbit să-l termine pe rus, căutând o lovitură de KO. Dar suferind temeinic în fața fanilor, rarefiați și ei, din Centre Bell. Care așteptau, la fel cum așteptau și insomniacii din fața televizoarelor din România, o încheiere rapidă a conturilor, o victorie entuziasmantă. Drumul spre glorie (și, mai ales, spre recâștigarea ei) e pavat cu umilință. E un lucru pe care Bute l-a înțeles (și acceptat) doar din runda a șasea. Diferența de abordare a venit să confirme și diferența de valoare dintre cei doi adversari.

E drept, după meci, Gracev și apropiații lui s-au grăbit să-i conteste victoria, dar acest lucru face parte din ”regulile jocului”, mai exact ale marketing-ului din boxul profesionist. Pentru cariera lui viitoare, cel puțin pentru următoarele meciuri, dă bine să ai în CV o înfrângere controversată, ”la decizie”, în fața lui Bute. Infinit mai bine decât încasarea unui KO, de care Gracev nu a fost departe în ultimele runde. Cel mai probabil, dacă înfruntării i s-ar mai fi adăugat o repriză, Gracev nu ar mai fi terminat în picioare și nu ar mai fi avut ce să conteste.

Să-l lăsăm însă pe Gracev în voia Domnului, are cine să-l consoleze. Și să ne bucurăm pentru renașterea lui. O renaștere venită scrâșnind din dinți și câștigată, în cele din urmă, cu mintea mai mult decât cu pumnul. Iar aceasta e marea calitate a lui Lucian Bute, nu ”intratul/statul la bătaie”, care l-a costat amarnic în meciul cu Froch. O lecție în plus (iar marii campioni sunt doar cei care știu să învețe câte ceva din fiecare victorie sau înfrângere) legată de faptul că și într-un sport dur precum boxul profesionist, inteligența e mai importantă decât forța. Iar faptul