U.S.L. creează un precedent periculos. Unul dintre cei aflaţi pe listele sale, Dan Voiculescu – demisionar din Senat, în vara acestui an – admite, obligat de lege, în documentul depus la dosarul de candidatură, că a fost colaborator al Securităţii. Cu menţiunea: “în prezent este deschisă o acţiune în justiţie pentru revizuirea deciziei de fond”.
E uşor de dedus că în două tabere din U.S.L. nu va fi nicio răzmeriţă pe tema aceasta. P.C. nu va crâcni, pentru că Dan Voiculescu este preşedintele fondator al partidului. P.S.D. nu va scoate nici el vreo vorbă. Pe de o parte, pentru că mai are schelete similare prin dulapuri şi console, care trebuie ţinute ferecate. Pe de alta, pentru că părinţii lui fondatori şi mulţi dintre cei care formaseră nucleul dur al partidului, prin anii 90, îl înţeleg foarte bine pe dl Voiculescu şi, din spirit de solidaritate, îi acceptă problemele. De ce tace, însă, P.N.L., de ce acceptă să abdice de la valorile, de la principiile partidului? Limbutul Crin Antonescu e, în această privinţă, în silenzio stampa. I se pare firesc, probabil, ca, dacă a acceptat mariajul cu P.C. şi P.S.D., să le accepte defectele, şi nu numai să le accepte, ci să le şi transforme în calităţi. Pentru că un om căruia îi dai girul să candideze se presupune că are nişte calităţi în plus faţă de marea masă a activului de partid. Şi, în baza acestor calităţi, cere votul poporului.
Dacă la începutul legislaturii trecute, Dan Voiculescu a avut o scuză în faţa electoratului căruia îi ceruse votul – scuza numindu-se nevinovăţia despre care lăsa să se înţeleagă că ar exista –, şi o speranţă că va ieşi, totuşi, onorabil din scandal – speranţa era dată de faptul că nu i se va dovedi colaborarea Securitatea –, acum lucrurile sunt schimbate. În vara anului trecut, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirma decizia C.N.S.A