Premierul Filat a reiterat nu demult o idee metaforică de la începutul mandatului său potrivit căreia ar zbura şi pe Lună dacă aceasta ar ajuta la rezolvarea problemei transnistrene.
Acest lucru îmi aduce aminte de un banc din perioada sovietică. Undeva în Lituania, în 1961, un tânăr îi spune unui om în vârstă că ruşii au zburat în cosmos, la care acesta întreabă: cum, toţi?
În ultima vreme relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol a avut un traseu sinuos, dar plin de optimism. Alegerea lui Evgheni Şevciuk în funcţia de lider al regiunii trasnistriene a trezit anumite speranţe. În ciuda aşteptărilor, dinamica relaţiilor dintre cele două maluri ale Nistrului nu a fost pe măsură. S-a început de la aşa-numita diplomaţie a fotbalului. Astfel, într-un an Filat şi Şevciuk s-au întâlnit de mai multe ori decât s-au întâlnit Voronin cu Smirnov în opt ani. Este însă mai potrivit să ne întrebăm de rezultate, nu de frecvenţa întâlnirilor, deşi şi acestea în sine sugerează o anumită stare a negocierilor şi a relaţiilor.
Printre realizările din primul an al lui Şevciuk la putere putem menţiona deblocarea transportului feroviar de pasageri şi de mărfuri între cele două maluri. Drept urmare, Uniunea Europeană a încercat să încurajeze aceste progrese, prin anularea restricţiilor de călătorie în UE impuse demnitarilor transnistreni. S-a decis ca în continuare 15% din granturile şi investiţiile occidentale acordate Republicii Moldova să revină părţii transnistrene. În paralel cu aceste evoluţii pozitive, la care se adaugă eliberarea, la 5 noiembrie 2012, a lui Alexandru Bejan, poliţistul moldovean din Hagimus, Căuşeni, reţinut la 21 iulie 2009, practica reţinerii ilegale a unor persoane şi şantajării Chişinăului de către Tiraspol nu a fost întreruptă. După ce Ernest Vardanean şi Ilie Cazac au fost reţinuţi de aşa-numitul „minister al securităţii" în 2010 (redenumit, simptoma