Galatiul, mare cetate strajuita de trei ape: Dunare, Siret si Prut. Conditiile naturale au fost favorabile inchegarii comunitatilor umane in zona geografica a orasului inca din stravechi timpuri. Existenta asezarii este atestata in neolitic.
Apoi, centru al civilizatiei romane in Moldova. Mai tarziu, artera de legatura cu factoriile bizantine din sudul Dunarii, in arealul vestic al Marii Negre. In timpul domniei primilor Musatini devine un important nod comercial. Dupa 1484, in vremea Imperiului Otoman, Galatiul ramane singurul si cel mai distinct port romanesc liber de pe Dunare.
Desele razboaie purtate de turci cu polonezii, romanii si rusii, vecinatatea nomazilor tatari si imposibilitatea construirii de ziduri si fortificatii l-au expus distrugerilor si parjolului. De fiecare data, orasul a renascut in vatra sa, atingand rapid cote de inflorire si prosperitate.
Perioada de apogeu a Galatilor incepe cu adevarat dupa slabirea dominatiei otomane (Tratatul Kuciuk Kainargi - 1774 si pacea de la Adrianopol - 1829), cand se liberalizeaza comertul, dar, mai ales, prin introducerea regimului de porto-franco pentru intregul targ (1837).
Concurenta marilor puteri pentru stapanirea comerciala a bazinului Dunarii de Jos incepea pe piata galateana. Infiintarea Comisiei Europene a Dunarii de Jos, cu sediul la Galati, a insemnat un imens pas inainte pentru dezvoltarea orasului, aflat in atentia diplomatiei continentale pentru urmatoarele 9 decenii. O poarta a romanilor spre lume si un urias receptor al valorilor civilizatiei europene.
De Galati sunt legate nume de referinta ale Romaniei: Grigore Ghica, Gavril Callimachi, Costache Negri, Alexandru Moruzzi, Franz Liszt, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Conta, Mihail Kogalniceanu, Anton Negroponte, Mihail Sturdza. Insusi Carol I a vizitat orasul, pentru ca in 1906 sa asiste la i