M-am așteptat ca articolul “Steaua și arbitrul”, scris după Derby de România, să-i stîrnească pe internauţi. Aș fi pus prinsoare că afirmația conform căreia “centralul” belgian i-a refuzat două penalty-uri lui Dinamo, cel din minutul 80 fiind în afara oricărui dubiu, indiscutabil, îi va irita pe fanii roș-albaștri și îi va îndemna să reacționeze. Nu m-am înșelat. În decurs de cîteva ore, au fost postate peste 200 de comentarii, marea lor majoritate susținînd cu înverșunare cauza echipei din Ghencea, căreia niște “ziariști cumpărați sau incompetenți”, în frunte cu subsemnatul, i-ar purta pică, ranchiună, dușmănie!
Cu puține excepții, textele mă urecheau, cu trimiteri la origine, la pensie și chiar la “declinul gazetăriei sportive”, identificat de Murmurel. “V-am respectat, dar vă contrazic. Arbitrul a dat o lecție de arbitraj”, nota TDI. La fel, “eu” se mira că “le țineți partea dinamoviștilor, care au ieșit din propria jumătate de cîteva ori pe parcursul meciului”, critici peste critici și, în plus, alte critici! Mi se imputa că n-am văzut, că n-am sesizat, că n-am înțeles etc., etc., rechizitoriul vizîndu-l și pe Cătălin Tolontan, autorul unei opinii asemănătoare în numărul anterior al ziarului.
Glumind că cititorii noștri sînt stăpînii noștri, n-am să insist. Mai ales că am bănuiala că procurorii de pe blog sînt tineri, foarte tineri. Nici n-aș fi răspuns dacă nu m-ar fi deranjat o atitudine pe care o voi ilustra cu alte citate. “Cum să piardă Steaua cînd a fost singură pe teren?”, “nu era corect să cîștige Dinamo care practică un fotbal înapoiat… Ea păcălește fotbalul, iar greșelile de arbitraj au făcut dreptate”, “Steaua joacă cel mai frumos și Dv. căutați să-i umbriți victoria”, “prestația belgianului a fost impecabilă”, “arbitrul a și comis-o, dar asta nu înseamnă că a favorizat vreuna dintre formații” și așa mai departe.
Ideea îmbrăț
