N-avem nevoie de americani ca sa ne invete cum sa ne bucuram atunci cand castigam. Noi topaim, chiar si atunci cand e evident ca victoria n-o meritam, iar cand pierdem protestam, contestam, cerem renumararea voturilor si, daca n-avem alta solutie, dam vina pe toata Europa, ca s-a amestecat in oala noastra, care tocmai dadea in clocot.
Ca urmare, nu mi se pare prea important sa invatam de la castigatorul Obama, despre cum sa sarbatorim. In materia de sarbatorit, nu se pricepe nimeni mai bine ca noi.
Important este insa sa luam exemplu de la infrantul Mitt Romney, care s-a grabit cel dintai sa-l felicite pe realesul Obama si a demonstrat lumii ca stie sa primeasca infrangerea cu demnitate.
Nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat asa ceva cu presedintii alesi ai Romaniei. Dimpotriva, pare ceva din domeniul fictiunii, sa-l fi felicitat, de exemplu, Geoana pe Basescu la cel de al doilea mandat, atunci cand i s-a aratat flacara violet.
Sa-l fi felicitat Nastase pe acelasi Basescu la primul mandat face parte din acel capitol, despre care Petre Roman spunea ca "suna ca dracu'!" Tot ca dracu' suna sa-l fi felicitat si Vadim Tudor pe Ion Iliescu, la ultimul sau mandat - cam al treilea, mi se pare.
Am impresia ca, in conformitate cu codul manierelor elegante - o lege nescrisa, dar recunoscuta printre cei care nu fac parte din lumea a treia -, s-ar fi cuvenit ca si interimarul Crin Antonescu sa-l fi felicitat pe Traian Basescu, revenit la Cotroceni, sau macar sa-l fi asteptat la poarta ca sa-i dea cheile.
Fireste, nu din dragoste pentru Traian Basescu. Din respect fata de institutie, fata de colegi si, mai ales, fata de telespectatori.
As, de unde! Antonescu si-a aprobat o binemeritata vacanta pe coastele insorite ale Mediteranei si a sters-o glont, fara ca macar sa priveasca in urma, sa vada daca n
