Nota undeva Nicolae Manolescu: "Cine vrea sa scrie un singur rand temeinic despre Eminescu trebuie sa treaca prin Calinescu", pentru ca semnatarul lucrarii "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", comparativ cu altii, ce au pus doar "o caramida", "a reconstruit intreaga temelie", reusind sa dea "exegezei eminesciene un sens nou".
Stim cu totii ce insemnatate prezinta opera si convingerile politice, apartinand marelului poet roman Mihai Eminescu, si, cum bine zicea Mircea Eliade, "ar fi zadarnic s-o amintim inca o data".
Caci, continua ganditorul, "tot ce s-a creat despre el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta povestea geniului sau macar a limbii eminesciene".
Desigur, Creanga, Alecsandri, Odobescu, Caragiale nu pot fi uitati, dar Eminescu, spunea tot Eliade, aflat la Paris in 1949, este "pentru fiecare dintre noi altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi".
Si, parca voind a-l completa, Tudor Arghezi, poetul ce l-a intalnit personal pe Eminescu (pe Calea Victoriei), pe cand avea doar sapte ani, cugeta mai tarziu:
"A vorbi de poet e ca si cum ai striga intr-o pestera vasta. Nu poate sa ajunga vorba pana la el, fara sa-l supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurate ca slava".
Tudor Vianu vedea in Eminescu "un calator al drumurilor lungi", purtand pe sandale "praful veacurilor", in vreme ce Garabet Ibraileanu il considera "o aparitie inexplicabila in literatura noastra (...) sarmana literatura de la 1870 in care a cazut ca un meteor din alte lumi".
"Fara Eminescu", afirma Emil Cioran, "neamul nostru ar fi neinsemnat si aproape de dispretuit. Daca n-am fi avut pe Eminescu, trebuia sa ne dam demisia. Em