Candva, nu atat de demult, ziua de 7 noiembrie figura in calendarul sacru al comunismului global. Se aniversa puciul bolsevic din 1917 devenit, prin consecintele sale, o revolutie totalitara. Propaganda comunista prezenta aceasta zi drept inceputul saltului omenirii “din imperiul necesitatii in imperiul libertatii”. In fapt, incepuse aplicarea unui program fara precedent de exterminare sociala justificat prin comandamente utopice camuflate in limbaj scientist. Una dintre cele mai impresionante carti despre catastrofa sovietica se intituleaza “Utopia la putere”. Mirajul ideologic s-a evaporat, dar raman in urma nostalgii pentru timpurile presupus glorioase ale imperiului sovietic. Putinismul nu este o revenire integrala la stalinism, nu este intemeiat pe universalizarea terorii, nu-si propune transformarea conditiei umane. Dar acest nou tip de dictatura mentine in structurile sale ideatice si institutionale cultul liderului suprem, ingheata si mistifica memoria, transforma partidele in entitati derizorii, submineaza dreptul la protest, piratizeaza resursele economice si confera politiei secrete puteri de neimaginat intr-un stat democratic. Tot mai insingurat, tot mai suspicios, tot mai irascibil, Vladimir Putin aminteste de Stalin in ultimii sai ani de viata.

Despre aceste lucruri, despre eforturile de a salva memoria la ceasul restauratiei autoritare, scrie jurnalistul David Satter in fascinantul sau volum pe care il analizez mai jos.

Pertinentul volum al lui David Satter este un veritabil ghid pentru cei care doresc să înțeleagă avatarurile politicii post-sovietice din Rusia și eșecul elitelor și societății de a-și asuma trecutul traumatic bolșevic. Analist experimentat al problemelor sovietice și post-sovietice, Satter este un excelent ziarist și un exemplar cronicar al traiectoriilor intelectuale și politice din această țară. Principala sa teză este