Una e să citezi din Radu Gyr într-un cenaclu literar şi cu totul alta să reciţi din el la o întrunire politică. Dacă mai ai şi antecedente, ca Mihail Neamţu, adică simpatii declarate în juneţe faţă de Căpitanul Codreanu şi faţă de ideologia legionară şi reciţi totuşi din Radu Gyr, ca om politic ce te crezi, ori eşti ignorant, ori nu te-ai vindecat de numitele simpatii. Pici prost oricum.
De ce îmi vine să-l apăr totuşi pe Mihail Neamţu de acuzaţia că incintă la extremism? Fiindcă poezia din care a citat, nu e un imn legionar, cum cred unii, ci un poem al libertăţii scris de Radu Gyr după două condamnări la închisoare şi după ce a fost trimis în linia întîi în timpul războiului. Dar şi pentru că Neamţu, la cît e de fript să parvină, dacă ar fi ştiut la ce se expune recitînd versuri din Gyr n-ar fi făcut-o nici dacă i-ar fi căzut Blaga în genunchi.
În „eclectismul” lui Mihail Neamţu s-a gîndit să ridice sala în picioare cu Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! cînd şi-a lansat ARD candidaţii, la Operă. Poezia, compusă după ce Gyr a fost eliberat din închisoare a doua oară, a circulat în regim de samizdat sub titlul Manifest şi din cauza ei autorul a fost condamnat la moarte, pentru propagandă împotriva regimului comunist. Ulterior pedeapsa i-a fost comutată în muncă silnică pe viaţă. Gyr a stat în închisoare pînă în 1964. Apoi „s-a reabilitat” lucrînd la Glasul Patriei, foaie de propagandă a regimului comunist, care avea ca public ţintă românii din diaspora.
Mă întorc la poezia din care a citat Neamţu. Nu-i nimic legionar în ea. Dar înainte de a recita din Radu Gyr la o întrunire politică, ori faci cuvenitele precizări, că Ridică-te, Gheorghe… a fost scrisă după ce poetul a terminat cu legionarii şi că era un protest faţă de regimul comunist, ori mai degrabă te abţii. De ce? Pentru că cea mai mare parte a poeziei militante a lui Radu Gyr ţine de
