Într-un raft al vechii biblioteci de familie, am descoperit recent mai multe cărţi îngălbenite de vreme – apărute la Iaşi şi, respectiv, Bucureşti, în primele decenii ale secolului trecut (1925, 1928, 1929 şi 1931) –, cu un subiect comun, extrem de captivant: „Iaşii de odinioară“ („odinioară“ implicînd aici intervalul ultimei jumătăţi a veacului al XIX-lea!). Autorii sînt complet necunoscuţi, dar episoadele narate de ei, din istoria vechiului Regat, trezesc irepresibile nostalgii faţă de o lume românească iremediabil pierdută. Iată cum arăta o invitaţie (concepută de Iacob Negruzzi) la un banchet al „Junimii“, de acum aproape 150 de ani: „Anunciu important – Un hoţ nu e numai acela care fură pe altul în virtutea art. 306 şi urm. Cod Pen., ci mai ales acela care cu deplină conştiinţă se fură pe sine însuş. Şi n-ar fi oare un adevărat furt şi o adevărată tîlhărie cînd un junimist s-ar absenta de la a XX-a Aniversară a Socităţei Junimea unde cu preţul mai puţin decît minim şi mai mult decît derisoriu de numai 30 Lei poate bea, mînca şi petrece fisicamente, intelectualmente şi moralmente două sări dearîndul? În 5 Ianuarie 1884 la 8 oare sara vor fi ciaiuri, cozonaci, cafele, ciocolăzi, amestecate cu literatură la Otelul Binder în Iaşi, iar a doua zi în 6 Ianuarie la 6 sara tot la zisul otel va avea loc un splendid şi în analele Junimii ne mai pomenit Benchet cu mîncărurile cele mai alese, vinaţurile cele mai indigene şi cele mai străine, îngheţatele cele mai reci şi cu cheful cel mai tradiţional“.
DE ACELASI AUTOR O maladie autohtonă S'il vous plaît, monsieur Supermarket transilvan O dilemă (veche), RATP Meniul („tradus“, ironic, de acelaşi Iacob Negruzzi) e unul pe măsură: „afară-de-opuri-felurite“ (hors d’oeuvres variés), „papat cu mici plăcinţele“ (consommé petit pâtés), „brăileancă de peşte“ (mayonnaise de poisson), „muşchiu de bou după Forcoş“ (filet de b
