Am traversat şi am resimţit cu toţii acut o criză politică plecată de la ambiguităţi din textul constituţional, care au generat interpretări voit eronate şi, implicit, acţiuni, decizii şi legi în flagrantă contradicţie cu principiile statului de drept. Iar ceea ce am trăit în vară a fost doar un ultim episod – cel mai acut însă –, al unei etape începute în noiembrie 2004, care indică tensiuni latente localizabile în Constituţie: coabitarea de factoîntre un şef de stat şi un premier cu opţiuni politice divergente, suspendarea preşedintelui din funcţie, intervenţiile frecvente ale Curţii Constituţionale şi, în plus, nenumărate derapaje parlamentare.
L-am rugat pe prof. univ. dr. Ioan Stanomir, membru al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România, să explice pe de o parte ce ar trebui schimbat în Constituţie pentru a evita episoade similare în viitor, iar pe de alta, cât şi ce poate face Constituţia în privinţa derapajelor din Parlament. Concluzia ultimei idei, spune Ioan Stanomir, nu ţine, însă, strict de Constituţie: “Cât nu eliminăm corupţia electorală, cât nu reformăm partidele politice şi cât nu reformăm modul de finanţare a partidelor politice, orice regim politic ar fi instituit în România ar eşua”.
“Constituţia nu are mecanisme pentru a răspunde la provocările reprezentate
de coabitare”
Etapa de după noiembrie 2004 indică tensiuni latente localizabile în Constituţie: coabitarea de facto între un şef de stat şi un premier cu opţiuni politice divergente, suspendarea preşedintelui din funcţie, intervenţiile frecvente ale Curţii Constituţionale. Cum suntem în postura de a trage linie după o perioadă foarte agitată pe scena politică, agitaţie generată de interpretări ale Constituţiei, din punctul dumneavoastră de vedere ce modificări se impun a fi aduse urgent legii fundamental