Săptămîna trecută, Camera Comunelor îl punea pe premierul David Cameron într-o postură eufemistic spus delicată faţă de Uniunea Europeană, dar şi faţă de partenerii de coaliţie, liberalii euroentuziaşti. O rezoluţie propusă de grupul eurosceptic din partidul conservator şi votată în chip cam oportunist de laburiştii din opoziţie îi pretinde premierului britanic să voteze în Consiliul European pentru o reducere masivă, în termeni reali, a Bugetului european pentru 2014-2020. Oportunism laburist pentru că, sub guvernarea lor, Marea Britanie şi-a dublat contribuţia la bugetul comunitar – logica de opoziţie a dictat însă altfel de această dată.
Rezoluţia nu este obligatorie pentru premier, dar cariera sa politică ar putea fi grav afectată dacă ar cuteza să vină cu mîna goală de la Consiliul din 22-23 noiembrie.
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosită După cum se ştie, Uniunea este împărţită acum în două mari grupuri de interese, cînd vine vorba despre viitorul buget, negociat la sînge în aceste zile la Bruxelles şi în marile capitale europene. De o parte se află statele net contributoare, cele bogate, care vor să dea bani mai puţini la viitorul buget (grupul „Friends of better spending“). Dincolo se afle statele beneficiare – autointitulate Prietenii Coeziunii („Friends of cohesion) – care vor menţinerea propunerii de buget a Comisiei – 1033 de miliarde de euro. Statele membre cotizează, la bugetul Uniunii, cu puţin peste 1% din PIB. Deci, fiecare dă după cît produce. După care, unii primesc mai puţin decît dau, iar altora le revine mai mult. Astfel, cei mai săraci – state sau regiuni – sînt ajutaţi să se apropie măcar de nivelul celor bogaţi. Este principiul solidarităţii, care stă – sau ar trebui să stea – la baza Uniunii. Credeţi că nu funcţio
