Nu prea inteleg rostul campaniilor electorale in Romania.
Teoretic, ele sunt perioade in care candidatii si partidele isi expun oferta, adica planuri, viziune, proiecte, disponibilitati, sigur exagerate, dar edificatoare pentru profilul lor.
Sunt perioade in care electoratul are ocazia sa se lamureasca ce vrea si la ce se poate astepta de la fiecare dintre competitori pentru a vota apoi cat mai avizat.
In Romania asa ceva nu intra in discutie, iar campania pe care o avem in fata mi se pare cea mai putin edificatoare dintre toate. Sigur ca fiecare dintre formatiuni si-a facut un program electoral, un proiect de guvernare, insa prea mult din continutul acestor documente este nefezabil, cel putin in plan fiscal si economic.
Atat ARD, cat si USL isi propun sa diminueze fiscalitatea, la termene diferite si in modalitati diferite. De la reducerea cotei unice, a contributiilor sociale, la reducerea TVA pentru alimente, avem o oferta de vis.
Doar ca toate aceste reduceri, mai mult decat benefice desigur, depind de mersul economiei.
Daca ea produce, daca exista crestere economica, daca se inmultesc locurile de munca, veniturile bugetare suplimentare pot compensa in termen scurt scaderea ca urmare a impozitelor mai mici. Cu atat mai mult cu cat si bugetul pensiilor, si cel al sanatatii sunt mereu pe deficit si inghit sume uriase.
Daca economia gafaie, insa, golul ar bloca rapid tara. Este motivul pentru care FMI nu accepta reduceri de fiscalitate fara a avea indicii clare ca ele vor fi compensate.
Problema este ca niciunul dintre competitori nu are planuri concrete si credibile pentru stimularea economiei, si guvernele PSD si USL au dovedit cu fapte ca nu au raspuns la aceasta provocare. Asa ca nu exista niciun temei realist pentru a crede ca o asemenea scadere de fiscalitate este f