Se pare ca stalinismul national n-a murit. Cand nu mai au alte argumente, in masura in care le vor fi avut vreodata, liderii USL recurg la demagogia nationalista. Vreau sa fiu bine inteles, nu este vorba aici de patriotism, ori de ceea ce putem numi nationalism civic, ori liberal. Cultivarea traditiilor spirituale ale unei comunitati este un lucru perfect onorabil. Mai mult, este un lucru necesar. Ceea ce nu este nici onorabil, nici necesar tine de pedalarea grosolana pe coarda unui sentiment de mandrie colectiva bazat in exclusivitate pe invocarea maniacala a unor reale ori mitologice origini comune. Mai grav, aceasta fantasma identitara devine de-a dreptul primejdioasa cand este instrumentalizata politic de catre personaje lipsite de onoare si pudoare.
Acest nationalism xenofob, gaunos, strident, bombastic si pompierist mizeaza pe mitul propriu totalitarismului dintotdeauna, al fortaretei asediate. Care, evident, are ca pandant mitul calului troian, al fortelor straine, prin definitie vrajmase, care conspira spre a distruge cetatea din interior. Un faimos autor englez numea acest gen de fals patriotism drept ultimul refugiu al ticalosului. Iata cum sarabandele nationalismului delirant, menit sa desparta de fapt Romania de lumea in care isi gaseste locul firesc, sunt reluate de tribunii disperati ai unei coalitii transideologice, intemeiata exclusiv pe resentiment, pe dispret pentru statul de drept si pe pofta de dominatie (economica si politica). Este vorba de opusul patriotismului unor Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu, P. P. Carp, C. A. Rosetti, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Iosif Jumanca, N. Carandino, Mihail Farcasanu, Nicolae Margineanu, Lucian Blaga, I. D. Sirbu, Ion Negoitescu, Ioan Barbus, Corneliu Coposu, Grigore Gafencu, N. Steinhardt, D. D. Rosca, C. Radulescu-Motru, Alice Voinescu, Vlad Georgescu, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca
