Cine nu a auzit de nevralgie sau de lombalgie? Durerea are însă şi un larg sens figurativ, localizarea sa organică dându-i semnificaţii morale dintre cele mai diverse. Durerea de cap înseamnă preocupare, cea în cot, nepăsare, iar cea în anus trădează indiferenţă şi dispreţ. Algia anală este aşadar un termen cu nuanţe medicale, substitut pentru ceea ce, în limbaj prezidenţial, ar fi desemnat prin durerea "în găoază”. Straniu este că durerea în găoază constituie simptomul unei boli absolut nedureroase, care predispune bolnavul la viaţă lungă; ceea ce face ca psihologii să nu considere starea drept o boală, ci aparţinând unui sindrom – al prostiei – de unde şi imposibilitatea tratării radicale.
Dacă în locul terminologiei medicale am preferat-o pe cea prezidenţială, este fiindcă, în opinia mea, algiile anale au un caracter endemic şi cronic la Palatul Cotroceni, generând o tenace constipaţie birocratică. Iar faptul că preşedintele Băsescu nu remarcă suferinţa anală pe chiar feţele colaboratorilor apropiaţi, nu este decât expresia toleranţei faţă de self – cum ar zice fiziopatologii -, sau, mai pe româneşte: "Cine se aseamănă se adună”.
Analalgia instituţiei prezidenţiale priveşte gravele probleme de mediu ale României, care, din cauza consilierilor săi, nu au ajuns pe masa domnului Băsescu, deşi erau cuprinse într-o cerere de audienţă la preşedinte, semnată de un grup de autentic disperaţi – un geolog, trei ingineri silvici, un inginer de îmbunătăţiri funciare şi subsemnatul - , încă din 6 aprilie 2006. Abordarea Cotroceniului fiind generată de eşecul dialogului cu Ministerul Pădurilor şi cu cel al Mediului.
Întâia victimă a endemiei a fost consilierul de stat Bogdan Marius Chiriţoiu, care a trimis cererea de audienţă la... Ministerul Mediului. În Statul degeaba ticăloşit de la Cotroceni (text publicat în revista A. C. nr.29/iulie 200