"Am avut într-o seară un spectacol într-o pădure, într-o casă sumbră de tot. Spectatorii erau legionari, cu Zelea Codreanu, cu tot. Aşa erau unii, şi mai sunt, bolnavi de comunism, legionarism, altele. Eu, slavă Domnului, nu am poftă nici de una, nici de alta. Am poftă de mine! Să ne ţină Dumnezeu, că sunt multe de făcut! Eu am fost crescut în credinţă şi aşa merg mai departe, deşi nu e cazul să te lauzi cu asta... Trebuie să ne pregătim, că nu se ştie când vine năbădăioasa cu coasa. I-am zis odată prietenului meu Gică Petrescu, care a făcut armata cu Napoleon, şi care tot strângea avere: <> Asta e! Că tot strânge omul, se chinuie, se necăjeşte, vine doamna şi gata. Laşi totul şi pleci cu dânsa...”. Şi autorul acestei confesiuni, Puiu Călinescu, a plecat cu "dânsa”, la 16 mai 1997. "Este foarte greu să povestesc cine a fost tatăl meu. Nu-mi ajung vorbele... A fost un om mare!”, astfel şi-a început povestea Carmen Călinescu, fata marelui actor. Ne-am întâlnit la Casa Boema, locul de taină fiind ales chiar de doamna Călinescu... Grădina Boema, ce vremuri! Lumea se călca în picioare pe stradă, se oprea circulaţia, când la "grădină” juca Puiu Călinescu, alături de alţi mari actori...
"Perioada lui de glorie a început, prin anii '70, cu <> la Boema - spune Carmen Călinescu. Nu se putea circula pe stradă când avea spectacol! Biletele se vindeau cu o săptămână înainte. Câştiga foarte bine, dar cheltuia totul cu noi, copiii, cu mama... Le-a ajutat până şi pe mătuşile care îl bătuse în copilărie”... Alexandru Călinescu (Puiu fiind numele de scenă) a avut o copilărie sumbră. "Nu a avut parte de nici o jucărie! Nouă, mie şi surorii mele, Silvia, ne-a oferit totul! - mai spune Carmen. De unde a învăţat omul ăst