Campania asta e atît de murdară pe sticlă, încît s-ar putea termina urît de tot, pe stradă. Ură, furie, ranchiună şi dispreţ într-un amestec exploziv. Candidaţi care se înfruntă încrîncenat la televizor, mitraliindu-se cu ameninţări şi insulte.
De unde li se trage încrîncenarea? Unora de la referendum. Altora de la iritarea provocată de ceea ce se întîmplă în alianţele din care fac parte sau, după caz, de la scandalurile din propriile lor partide.
Asta e prima campanie în care candidaţii se luptă şi cu adversarii de dincolo de baricadă, dar şi cu adversarii dinăuntru. De aici plusul de agresivitate al fiecăruia. Şi useliştii şi arediştii îşi simt spatele nesigur, încît se reped furioşi la atac şi-şi ridică poalele în cap isterizaţi. În plus, arediştii ştiu că pierd, iar useliştii se tem că nu vor cîştiga destul, ceea ce-i întărîtă şi mai mult. Cum nici unii, nici alţii nu se pot bizui pe programele lor, trec la acuzaţii după primele replici. Mai întîi acuzaţii generale: – Voi vorbiţi, care…?!!! urmate de acuzaţii personale care coboară rapid la insulte şi la aluzii scabroase.
Arediştii au renunţat la aerul lor european de la referendum. Useliştii, la tonul de învingători aflaţi în graţiile poporului. Temerile arediştilor au fost exprimate condensat de Ioan Oltean: 40% dintre alegători nu ştiu de ARD. Cele ale useiştilor, de Crin Antonescu: USL are nevoie „de toate voturile posibile” ca să ajungă la o majoritate parlamentară de două treimi, pentru a nu trebui să negocieze cu UDMR modificarea Constituţiei.
De fapt USL are nevoie de toate voturile posibile în primul rînd ca să nu se trezească după alegeri că-i fug parlamentarii mai slabi de dosar către ARD şi-i scapă majoritatea printre degete, ceea ce pentru Crin Antonescu ar putea fi catastrofal în PNL, iar pentru Ponta ar fi motiv de anxietate în PSD. La rîndul lor şefii României Drepte par c
