21 august 1968 a fost momentul primului drog consumat de Nicolae Ceauşescu.

Sub titlul „Zid de pace / Turnuri de frăţie", Mircea Maliţa şi-a publicat la editura „Compania" memoriile despre anii 1962-1972, aşezaţi de domnia sa - şi nu numai - sub semnul sintagmei „Deceniul deschiderii".

Mircea Maliţa a fost unul dintre cei implicaţi cu profunzime şi hărnicie în politica de extraordinară echilibristică angajată de Gheorghiu Dej şi continuată de Nicolae Ceauşescu pentru ca o ţară mică şi pricăjită precum România să fie independentă faţă de Moscova în plan extern fără a risca pedeapsa invadării militare de către Tratatul de la Varşovia. Acestui avantaj i se adaugă un altul, mult mai important, şi care dă volumului o valoarea în plus faţă de cea de memorii ale unui implicat. E vorba de capacitatea lui Mircea Maliţa de a medita din mers asupra întâmplării istorisite.

Din această dedublare s-a născut un excelent volum de eseuri despre deschiderea comunismului românesc. Volumului i-am dedicat - aşa cum s-a petrecut şi cu alte apariţii editoriale incitante - un taifas TV. Şi cum s-a întâmplat de atâtea ori în asemenea cazuri, cartea a devenit pretextul unui dialog seducător, care a întrecut, prin idei şi amănunte, conţinutul variantei tipărite.

Venind vorba despre Nicolae Ceauşescu, am cerut să se difuzeze legendara secvenţă a discursului ţinut din balconul CC în dimineaţa lui 21 august 1968, la mitingul de protest împotriva intervenţiei militare sovietice în Cehoslovacia. Mircea Maliţa lansează o ipoteză tulburătoare: Mitingul din 21 august 1968 a fost pentru Nicolae Ceauşescu nu numai culmea popularităţii sale, dar şi începutul sfârşitului ca Lider al României.

După vizionarea momentului în care Nicolae Ceauşescu supralicitează în denunţarea Moscovei, Mircea Maliţa intervine pentru a preciza că tânărul politician sărise peste cal, depăşind