Respect şi teamă, frică, dar şi încredere, în egală măsură. Asta este ceea ce ar trebui să inspire, într-un stat de drept, instituţia poliţiei. Temut de unii şi respectat de alţii, dar cu siguranţă un nume de care mulţi au auzit în Constanţa prin însăşi funcţia pe care o deţine, şeful „mascaţilor" de la malul mării pare să-şi fi pierdut prestigiul, în opinia unora, în urma „incendiarelor" fotografii date în presă week-end-ul care doar ce a trecut. Sau, cel puţin, asta s-a intenţionat.
Dincolo de „ghiduşiile" şi caraghioslâcurile redate de imortalizările cu pricina, dincolo de cât de sexy era sau nu în (aproape) costumul lui Adam comandantul în discuţie şi, mai ales, dincolo de orice glume s-ar face sau nu în poliţie sunt mai multe semne de întrebare care se ridică legat de noul scandal în care a fost implicată, vrând-nevrând, Poliţia Constanţa. Fireşte, nu este de căderea mea să spun dacă a făcut bine sau dacă a făcut rău şeful poliţiştilor cu cagule. Nu este de căderea mea nici să judec dacă imaginea poliţiei este sau nu pătată, în condiţiile în care comandantul a admis fără probleme autenticitatea fotografiilor şi le-a explicat cât se poate de simplu: şi poliţiştii sunt oameni şi au simţul umorului.
Altceva, însă, mă intrigă, ceva ce riscă să se dilueze în valul discuţiilor pricinuite de noul scandal, dacă nu este semnalat. De ce au apărut, totuşi, fotografiile în presă? Mai exact, de ce au apărut acum? Tot în urma declaraţiilor personajului în discuţie, am înţeles că nu este vorba despre fapte neapărat de factură recentă, ci ar fi nişte imagini mai vechi. Ok, nu s-au şters până acum din anumite considerente pe care cu siguranţă le cunosc cei implicaţi. Da, dar de ce s-a aşteptat tocmai acest moment pentru ca ele să fie publicate în presă. De ce acum, la începutul campaniei electorale? Cine a avut interes să-l discrediteze, sau să încerce să-l discredit