* (Interviu cu doamna Simona Miloş, avocat partener în cadrul "Stănescu, Miloş, Dumitru & Asociaţii")
Reporter: Cum apreciaţi rolul băncilor în restructurarea companiilor aflate în insolvenţă? Cât de bine îşi joacă băncile acest rol?
Simona Miloş: Din păcate, rolul băncilor în restructurarea companiilor în insolvenţă este aproape inexis tent. Am putea spune că el se manifestă doar în procedurile de insolvenţă în care băncile deţin calitatea de creditori şi doar atunci când, din considerente de diminuare a expunerii bancare, este necesară o nouă finanţare a debitorului aflat în procedură.
Normele de creditare limitează drastic finanţarea firmelor aflate în insolvenţă, deşi Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cuprinde dispoziţii de natură să stimuleze băncile să participe la restructurarea companiilor aflate în insolvenţă prin introducerea unei superpriorităţi la distribuire pentru sumele ce reprezintă finanţări acordate debitorului ca parte componentă a planului de reorganizare.
Reporter: Cum va influenţa o companie intrarea băncilor în acţionariat prin conversia datoriilor în acţiuni? Este o soluţie care va aduce mai multe sau mai puţine restructurări de succes?
Simona Miloş: Este evident că atunci când o bancă decide să-şi realizeze creanţa împotriva debitorului aflat în insolvenţă printr-o operaţiune de tip "debt for equity swap" are încredere în şansele de redresare ale societăţii. Pe lângă efectul în sine, de stingere a creanţei bancare, aceas tă operaţiune implică un parteneriat de lungă durată prin acţionariatul comun cu banca.
Potrivit legii privind procedura insolvenţei, această operaţiune se poate realiza doar printr-un plan de reorganizare care prevede conversia creanţei în acţiuni. Este interzisă o astfel de operaţiune în privinţa creanţelor bugetare.
La nivel extins, o astfel de soluţie ar constitui
