Nu vreau sa cred nicio clipa ca institutiile statului, mai cu seama justitia si rudele ei apropiate - parchete, DNA, ANI, CNA, raspund si isi joaca soarta in urma unor comenzi politice. In ciuda multelor dovezi, ma incapatanez sa nu cred si ca ar exista grupuri de indivizi in cadrul acestor institutii care regizeaza povesti in jurul unor date - e adevarat cat se poate de reale si de bogate - pe care apoi le arunca in spatiul public la momentul ales si comandat de unii sau altii dintre politicienii aflati la putere.

E ultima dintre naivitatile dinainte de a deveni cu totul paranoic intr-o tara unde parca intreaga clasa politica si-a dat mana intr-o hora a golaniei fara margini, transpartinica, si care nu are ca ultim scop decat pastrarea, conservarea si inmultirea propriilor privilegii, sinecuri si conturi bancare.

Din aceasta pacla de generalitati si prejudecati amestecate cu jumatati de adevaruri, unde indivizi vinovati se amesteca in spatele multor nevinovati, rasare o imagine pe care unele voci vor sa o accentueze, repetand-o, acolo unde nu se intelege din prima, ori tacand in jurul ei, cand faptele vorbesc de la sine, tare si raspicat, pana in inima Europei moderne.

Doua imagini sunt desenate in aceste zile, doua idei mari de lupta cu care principalele forte politice - ARD si USL - vor defila intreaga campanie electorala. Ambele sunt, in mod paradoxal sustinute de dovezi si fapte de "vitejie" ale procurorilor in tot mai adanca lor descindere in lumea politicienilor si increngaturilor lor bolnavicioase cu mediul de afaceri.

Prima teza este strategia de campanie principala a ARD si suna aproximativ asa: avem si noi coruptii nostri, ca toata lumea (sic!), dar macar noi - ca entitate politica moderna - nu ne opunem justitiei, ba dimpotriva. Noi incurajam justitia chiar si cand actiunile ei ne ating si ne provoaca durere