Fără investiții străine directe, fără finanțare externă, cu rezerva valutară în scădere și un necesar de 25 de miliarde de euro pe an, BNR a ales, pe termen scurt, o soluţie de compromis pentru leu.
România are nevoie să atragă circa 25 de miliarde de euro pe an pentru a finanţa ratele la datoria publică externă şi deficitul de cont curent. „România va fi nevoită să dea înapoi finanţatorilor externi şi investitorilor în bonduri aproximativ 13 miliarde de euro în 2012 şi 2013“, a declarat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului fiscal şi economistul-şef al Raiffeisen Bank.
Un eşec în creşterea absorbţiei de fonduri europene şi în stimularea intrărilor de capitaluri străine private poate avea ca efect imposibilitatea finanţării deficitului bugetar, presiuni pentru deprecierea leului şi chiar recesiune şi criză financiară, potrivit lui Dumitru.
De aceeași părere pare să fie și Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, care a spus că fără absorbția de fonduri europene nu putem vorbi de creștere economică. Cursul tinde să se deprecieze pe fondul ieșirilor de capital și al investițiilor din ce în ce mai scăzute. O posibilă abatere în sus a inflației față de proiecția actuală (5,1% în 2012) ar accentua această tendință.
Tocmai de aceea, un control strict al lichidităților de către BNR (licitațiile cu titluri Repo pe interbancar sunt plafonate pentru a doua oară în acest an la patru miliarde de lei pe zi) și eventuale intervenții ale băncii centrale pe piață sunt măsurile temporare anunțate de guvernator ca piedici pentru deprecierea leului. „Dacă presiunile pe leu vor continua, probabil va trebui să luăm și alte măsuri“, a precizat Isărescu.
Cine plătește când băncile pierd
Analiștii financiari sunt de părere că fluxurile de capital vor continua să rămână scăzute, iar alegerile din decembrie și politicile econo
