Reluand luni seara obisnuitele conferinte de presa, intrerupte brutal prin suspendare si referendum, Traian Basescu a punctat corect bubele din capul celorlalte institutii, care strica imaginea Romaniei in fata Europei.

Acestea ar fi calcarea in picioare a sentintei definitive privind incompatibilitatea unui senator, apararea nejustificata a doi deputati cu scutul imunitatii, ocrotirea sub aripa partidelor a patru demnitari suspectati pentru conflict de interese, subordonarea unor institutii nepolitice, de catre majoritatea politica.

Niciodata nu e prea tarziu pentru o suspendare

Fireste, n-a ratat nici intrebarea retorica: a castigat vreun roman vreu leu de pe urma suspendarii presedintelui, a revocarii Avocatului Poporului si reducerii atributiilor CCR?

Intrebarea ar fi fost bine pusa daca, in urma tevaturii presedintelui cu scrisorile catre Parlament si premier, ar fi de prevazut ca va castiga cineva vreun leu, sau ca va misca vreo institutie macar un deget. Ma tem ca nu.

Din partea Parlamentului, prima reactie a si venit: nu este in atributia Presedintiei sa ceara rediscutarea unui caz in Legislativ.

Trebuie sa recunoastem ca domnul Basescu nu prea este inconjurat de prieteni, ba dimpotriva mai mult de neprieteni. Pana acum, starea lor latenta il avantaja atat de mult, incat te intrebi ce i-a venit tocmai lui sa dezgroape securea razboiului si sa-si dea foc la palarie, negadilat de nimeni.

Mi se pare ca exista un singur motiv: asa cum declara, intr-adevar, nu-i este teama de suspendare. Un calcul aritmetic arata ca, in timpul ramas, Parlamentul n-are vreme sa mai suspende ceva sau sa faca referendum, pana se va instala legislativul cel nou.

Interesul national

E drept ca niciodata nu este timpul pierdut, iar o suspendare, daca n-ai reusit-o de Craciun, o poti