Atacurile la instituţiile statului, aşteptate de cîtăva vreme a lua forma unor iniţiative legislative, se pare că nu mai întîrzie. Nu se încearcă încă atacul la Curtea Constituţională sau CSM, acolo unde societatea este oarecum în alertă, ci se începe, “pentru încălzire”, cu o miză mai mică: Consiliul Naţional al Audiovizualului.
O recentă initiativă legislativă (ordonanţă de urgenţă), deocamdată neasumată şi nepublicată, deci pornită pe o procedură profund ilegală (înaintea adoptării în guvern orice proiect de acest fel trebuie supus dezbaterii publice şi consultării CNA-ului, conform art. 17 alin.(3) din actuala lege a audiovizualului). Este un semnal că urmează să se întîmple ceva în domeniul audiovizualului, că blocajul la care s-a ajuns (vezi recenta declaraţie publică a grupului minoritar din consiliu) nu mai convine nici uneia din tabere și că s-a declanșat o bătălie pentru schimbarea sistemului, fiecare dorind să o facă în favoarea sa. Tonul a fost dat de politicieni, dar cum dorinţa lor de a subordona totul mai are încă adversităţi consistente la nivelul altor pături ale societăţii, este important ca orice intervenţie asupra entităţilor cu impact public major să fie consecinţa unor dezbateri publice largi.
Nu mă voi referi deocamdată la aspectele de amestec ale politicului în activităţile comerciale; o face Cătălin Tolontan pe blogul său şi răzbate din lupta acerbă în care s-au angajat agenţiile de publicitate cu duşmanul din umbră: iniţiatorul încă nedezvăluit al proiectului.
Nu mă voi referi încă nici la tentativa de modificare a regimului publicităţii prin adăugarea la cele 12 minute, fapt cu desăvîrşire interzis de directiva europeană. Aici remarc însă că antieuropenismul respiră din toţi porii proiectului, ceea ce nu ar trebui să surprindă pe cineva care a fost cît de puţin atent la ce s-a întîmplat în ultimele luni; nu se mai respec
