Întrebare: „Mai suntem, oare, nouă milioane?". Răspuns: „Nu!" Ne mai aducem toţi aminte, cu siguranţă, de întrebarea celui mai mare liberal al ţării, dorită a fi una retorică.

Doar că n-a fost să fie aşa, la referendumul din vară. Voinţa poporului a fost alta, anume că mai suntem multe milioane, dar nu ridicăm mâna în privinţa suspendării lui Băsescu.

Protestatarii au înţeles, judecătorii Curţii Constituţionale au înţeles, UE a înţeles, SUA au înţeles, până şi Ponta a înţeles. Sau, cel puţin, aşa pare. Numai Crin n-a înţeles. Pentru că domnia sa o ţine în continuare cu una şi bună: când aude cuvântul „Băsescu", singurele vorbe ale lui Antonescu sunt: „îl suspendăm!". Ba, mai mult, „va fi suspendat imediat şi fără discuţii!". Serios? Dle Antonescu, cât de hotărât sunteţi! Şi ce discurs ameninţător aveţi! Ceva incredibil! Mie, sincer, îmi aduceţi aminte de nişte vorbe din copilărie: „Te spun lu' mama!". Mai ţineţi minte? Cum ne supăram pe un copil în faţa blocului, ameninţarea supremă era asta. După care ne ascundeam în scara blocului, de frică să nu luăm bătaie de la „inamic".

Cam aşa faceţi şi dumneavoastră, dle Antonescu, doar că nu mai sunteţi copil. Doar penibil! Pentru că, altfel, nu înţeleg cum poţi să te faci de râs în toată lumea, să te strige toţi „chiulangiul nr. 1", să te scoată Merkel „la tablă", în faţa clasei, şi să te tragă de urechi sub privirile întregii UE, să vrei să dobori de două ori un marinar şi să ratezi, dar să continui exact cu aceeaşi placă a suspendării. Să arăţi mereu acelaşi pistol cu apă, pretinzând că ţii în mână un Kalaşnikov.

Dle Antonescu, a trecut vacanţa de vară! Ne-am jucat de-a referendumul, ne-a mai certat tata-Barroso, ne-am mai pârât lu' mama-Merkel, ne-am mai ameninţat, dar gata! Am mai jucat în filmul suspendării! L-am învăţat pe de rost. Nu mai sperie pe nimeni, nici măcar pe Băsescu, care a juc