Congresul Partidului Comunist Chinez (PCC), care se desfăşoară în epoca smartphone-urilor şi a reţelelor sociale, îi transpune pe martorii săi într-un univers straniu, de ritualuri imuabile, demne de cele mai autentice democraţii populare.
Adus în Piaţa Tiananmen de un taxi cu geamuri temporar blocate, pentru a împiedica o ipotetică lansare de manifeste "reacţionare", vizitatorul este izbit de decorurile în stil stalinist de la Marele Palat al Poporului.
În interior, totul respectă o coregrafie minuţioasă, până la "baletul" executat de membrele personalului însărcinat cu umplerea ceştilor de ceai ale celor 2.300 de delegaţi.
Repartizaţi în săli imense, împodobite cu fresce poetice inspirate de operele lui Mao, aceşti delegaţi la Congres sunt reduşi la simpli figuranţi. Tranziţia puterii chineze este, în fapt, stabilită în mod netransparent de către o mână de lideri.
Niciunul dintre delegaţi nu emite vreo opinie care să se îndepărteze un milimetru de la linia oficială. În mod mecanic, ei aplaudă, la cerere, atunci când vorbitorul ridică vocea brusc, declamând.
Ei sunt mai ales membri ai etniei han, majoritară în China, purtând costume închise la culoare şi cravată. Au numele înscris pe un ecuson prins pe piept, în partea stângă, tipărit pe o etichetă de culoarea roşie, cu imaginea secerii şi ciocanului pe fundal.
Reprezentanţii minorităţilor, tibetani sau uiguri de exemplu, poartă ţinute strălucitoare, pe care nu le poartă niciodată în mod normal, inclusiv bonete cu blană sau cu clopoţei, cizme din piele, ornamente cu perle. O iurtă sau un cal ar ilustra perfect originile lor nomade.
În acest palat a citit preşedintele Hu Jintao raportul său în faţa Congresului al XVIII-lea, raport intitulat "Urmărirea cu hotărâre a căii socialismului chinez, luptei pentru realizarea construirii depline a societăţii bunăstării medii". @N_