Istoria noastra de manual selecteaza mai ales opera invingatorilor, in vreme ce perdantilor le este rezervat capitolul vae victis! Dupa indelungi dezbateri, in noaptea de 7 iulie 1921, dupa miezul noptii, Parlamentul a votat mult asteptata Lege a Pamantului. Legea trebuia sa faca dreptate taranilor si cu prioritate urmasilor celor cazuti - in numar de 800.000 - in Razboiul Reintregirii. Promisa solemn de Regele Ferdinand, amanata si boicotata chiar, la un pas de a fi votata de guvernul Iorga-Vaida-Mihalache, intr-o varianta mult mai dreapta, asadar mai apropiata de interesele taranilor, legea a avantajat in final varianta averescano-liberala, mai apropiata de interesele mosieresti si arendasesti. Ca este asa - ne informeaza prompt Solia, oficiosul nationalistilor democrati si a taranistilor dorohoieni - rezulta din prezentarea in oglinda a proiectelor Mihalache si Averescu. Daca in proiectul fruntasului taranist - de departe cel mai avizat om politic in chestiunea rurala - exproprierea era prevazuta pe „cap de proprietar de mosii", astfel incat „orice proprietar de mosie mai mare de 100 ha este chemat de lege sa lase pe seama statului mosia, iar pamantul se trece in proprietatea taranilor", in proiectul Averescu, ce avea sa intruneasca majoritatea „de stransura", exproprierea se face pe mosie, astfel incat proprietarul care detine 3-4 mosii, poate pastra in total intre 750 si 2000 ha. Pretul de rascumparare este si el calculat diferit. Daca in Legea Mihalache pretul pamantului rezulta din inmultirea pretului arendei din anul 1916 cu 20, in Legea Averescu, pretul arendei este inmultit cu 40 (Solia, Legea Pamantului, 15 nov. 1921, p. 3). Liderul iorghistilor dorohoieni, avocatul N. Butureanu, tuna si fulgera impotriva noii legi. Tusa este vadit ingrosata, pentru a devoala revolta impotriva nedreptatii facuta taranilor. Legea e doar opera generalului „arendasilor si mos