Se umple ţara de piepturi umflate şi de zurgălăi patriotici. Din lipsă de idei şi de soluţii, candidaţii şi partidele vorbesc despre "România puternică" şi despre "inima României".
Sigur, în campania electorală dă bine oarece mândrie naţională mobilizatoare, trebuie să ungi un pic sufletele necăjite ale oamenilor amintindu-le de ţărişoară şi promiţând că, dacă îţi vor da votul, patria va deveni mintenaş demnă, puternică, băgată în seamă de lumea largă etc. Numai că, în împrejurările actuale, e indecent. Nu numai pentru că e sărăcie şi societatea e demoralizată. Dar şi pentru că majoritatea celor care se dau iubitori de ţară în vorbe au avut şi au ocazia să şi pună în practică niţeluş patriotism, prin fapte concrete, printr-o bună guvernare, prin câteva măsuri de bun-simţ care să urnească din loc căruţa împotmolită.
În USL, „pe centru-stânga", Crin Antonescu o ţine una şi bună cu discursul împotriva UE şi împotriva Occidentului şi tot repetă că nu primeşte ordine decât „de la poporul român". Dacă îi citeşti sau asculţi discursurile, nu găseşti în ele nicio idee cât de cât consistentă, nicio substanţă, doar vorbe înşirate. În cazul său, băţoşenia patriotică e forma de compensare a unui politician care în douăzeci de ani n-a avut nicio realizare concretă, nicio iniţiativă legislativă, nicio faptă notabilă, dar s-a trezit într-un post mult prea important pentru capacităţile sale şi se ia în serios. Aşa că, pe la lansările de candidaturi şi pe la televizor tot vorbeşte despre „România puternică" şi altele asemenea. Care Românie? Asta de-acum, doborâtă nu atât de criză, cât de incompetenţa guvernanţilor de ieri şi de azi? „Puternică" prin ce? Prin faptul că n-a fost în stare să folosească miliardele de euro din fonduri europene, dar înghite în continuare gogoaşa cu „a şaptea ţară ca mărime din UE"? Dl Antonescu e la putere, dar ţine în continuare discursuri de o
