Întrebarea nu-mi aparține. Este doar traducerea titlului unui articol publicat anul acesta în The Economist – Do Romanian schools produce idiots? Am simțit nevoia să răspund direct, exact așa cum am răspuns şi atunci, pe pagina noastră de Facebook: “Nu, nu produce idioți!”
După cum chiar autorul articolului în cauză menționează, olimpicii români la matematică sunt pe locul întâi în Europa şi pe locul 10 în lume. Majoritatea giganților IT din lumea largă au operațiuni importante la noi în ţară şi sunt foarte mulțumiți de performanţele tehnice ale resurselor umane locale. Producția industrială, ramura cu cea mai mare creștere în PIB-ul ultimilor ani, are la bază o scoală românească tehnică bună.Toate acestea nu sunt, însă, suficiente. Trebuie să recunoaștem că performanţa învățământului românesc, în ansamblu, nu este extraordinară.
Dintre multiplele cauze care stau la baza acestei situații, trei ies clar în evidenţă: conținutul, relația profesor - elev şi finanțarea. Să le luăm pe rând:Conținutul
Menționez de la început că punctul meu de vedere nu este cel al unui pedagog, ci al unui practicant al andragogiei – știința educației adulților.
Domeniul în care activez, cel al trainingului, este o subramură a complexului sistem educațional al unei ţări. Din postura aceasta, interacționez anual cu sute de adulți. La nivelul întregii companii, împreună cu colegii mei, avem în sălile de curs între 10.000 şi 15.000 de participanți în decursul unui an. Cred că aceste cifre îmi dau dreptul de a expune un punct de vedere pe aceasta temă.
Învățământul românesc încă se concentrează mai mult pe teorie şi pe dezvoltarea inteligenţei cognitive şi mai puțin pe antrenarea inteligenţei sociale. Rezultatul este că avem ingineri buni şi lideri puţini. Sunt mulți români, spre exemplu, care învață abia la 40 de ani cum să vândă o idee unui grup de
