Cu o întîrziere de opt ani, preşedintele-jucător a probat luni echipamentul echidistanţei. Dacă a văzut că-l strînge, a trecut la o ţinută eclectică, asortînd bluza de la garaj cu costumul de Bruxelles. A încercat o combinaţie între solemnitatea de export şi familiarităţile paternaliste de-acasă. I-a ieşit o plicticoşenie de care şi-a dat singur seama în timp ce vorbea. A fost prima oară cînd l-am auzit pe Traian Băsescu spunînd că vorbele lui nu ajung la oameni. Adică pe alegătorul obişnuit nu-l interesează cum stăm cu statul de drept şi cu MCV-ul.
(Asta nu l-a împiedicat pe Băsescu să revină marţi cu un PS în care a arătat acuzator către preşedintele… ăăă… interimar…, Crin Antonescu, capul răutăţilor la terfelirea statului de drept, din sezonul de vară. De astă-dată, Băsescu l-a uitat pe Ponta, deşi din garaj îi drămăluia la pachet. De fapt, asta n-a fost o scăpare, ci o încercare de a băga rîca între siamezii uselişti.)
Dacă pe alegătorul obişnuit nu-l apasă grija de ce spune preşedintele, atunci cine ciuleşte urechea la vorbele lui? Instituţiile statului tocate de presa vîndută, de politicieni şi de tot soiul de comentatori – ANI şi restul, pe care Băsescu le-a îmbărbătat în timp ce le plîngea de milă, ştiind că vorbele lui se notează undeva.
Punctul culminant al discursului său de luni a fost de natură narcisiacă. Preşedintelui cuvîntează fiindcă nu-i e frică de nimic, cu atît mai puţin de politicieni. Deci, dacă nu-i e frică, se cheamă că are curaj. Deşi ar putea să stea tăcut la Cotroceni, să nu-l suspende reacţiunea, curajul şi interesul naţional nu-i dau pace. Întrebare din public: Dacă ia USL peste 50% la alegeri, îl numeşte Băsescu premier pe Ponta? Răspuns: după cum o vrea interesul naţional ! Început de întrebare: vă întreb, fiindcă… Răspuns tăios: interesul naţional!
(Pentru explicaţia despre relaţiile sale cu Blejnar l-ar fi in
