Suit pe muşuroiul de gunoaie pe care l-a clădit (singura lui ispravă) în aceşti ani, Traian Băsescu cântă cocoşeşte la vecernie, deja zilnic, se-nfoaie, arată cu deştul acuzator spre inamicii politici, face zarvă şi praf mult. Păi preşedintele n-ar trebui, fiind apolitic, să aibă inamici politici! El are. Mai mult, se află în plină şi avântată campanie electorală pentru ARD, în fapt pentru el însuşi, pentru Elena Udrea, pentru vârfurile vulnerabile ale PDL. Partidul are mari şi îmbârligate probleme cu legea. Cu legea e în conflict şi Băsescu, de când se ştie. Aşa că, demis, nedemis, guvernator sau arendaş aciuat la Cotroceni, Băsescu se bate cu cărămida-n piept să arate oastei lui fărâmate că e puternic. Ce zice? Zice, între altele, că n-avem stat de drept. Că, văleleu, au observat şi ăia de afară că n-avem stat de drept şi ne aşteaptă o cotonogire cu făcăleţul raportului defavorabil. Să te ţii bârne şi vânătăi pe popoul democraţiei româneşti. Păi chiar el, Băselu, zicea că e statul, că e conştiinţa naţiei, că el şi doar el ştie cine-i bun de premier şi de procuror general şi de şef la servicii şi de măturăreasă de bloc. Păi dacă s-a stricat statul şi nu mai e de drept cine l-o fi paradit?
În dimineaţa asta nea Nelu Cotrocelu, cu căciulă pe cap şi zâmbet larg desenat pe figura octogenară, ieşea din spitalul unde se lăsase ciocănit, inspectat prin interioare. Doctorii l-au găsit viu şi bun să umble prin bătătura planetei. Ce-a zis nea Nelu, chestionat în poartă de ziarişti, despre statul de drept? A zis că există, că nu e în pericol, că avem legi, pe care ar trebui să le şi respectăm, partide, Parlament, Constituţie.
Dacă Băsescu urlă că n-avem stat de drept e o chestiune, strecoară ironic octogenarul, de competenţa psihologiei, ştiinţă care se ocupă de iţele întortocheate din scăfârlia individului. În general hoţul strigă hoţii, cel care strigă
