- Istoric - nr. 222 / 14 Noiembrie, 2012 Inca o data, o sa incep cu "Draga domnule Baciut”, Rabufnirea mea as dori sa fie scuzata, insa inteleasa exact asa cum am transmis-o aici. Pentru mine, desi nu sunt un om bogat in sensul practicat de "elitele” noastre, nu interesul material ma face sa ma simt neputincios, ci mai degraba constructia asta manolesciana (!), care va avea ca rezultat migrarea copiilor nostri buni si educati si inlocuirea lor cu odrasle smecherite si calite in lunga noastra tranzitie. Mie imi e greu sa ma inchipui un batran singur peste ani, tremurind la usa vreunui doctor care sa vorbeasca o romana "bobulara” sau tremurand de frustrare ca nu a avut la timp atitudine. Dupa cum va spuneam, exista un curent la nivelul meu si al altora de "marimea” mea legat de prezentul, dar mai ales de viitorul acestei natii. Noi ne amagim cu ideea ca romanismul nu este o rusine sau o pata sau o boala rusinoasa, ci face parte din trairile pe aceste pamanturi. Am prieteni plecati in afara, aranjati acolo, insa neadaptati definitiv. Fiindca le e dor. Nu stiu nici ei de ce le e dor. Insa se simt sfasiati de distante... Mi se pare nedrept si necinstit sa ni se spuna ca ne meritam soarta si ca avem conducatorii pe care ii meritam. Eu am mers sa ma manifest, conform regulilor propovaduite de tot felul de aiuriti si am mers cu speranta. Niciodata nu mi-am propus sa ii fac in ciuda celui ce are alta opinie, dar am crezut in dialog. Insa, oricat ne imbarbatam intre noi, de douazeci de ani (si scriu cu litere fiindca cifrele seci m-ar demoraliza de tot, asa pare mai putin) ne conduce aceeasi gasca de 20-30 de fosti si potentiali repetenti la toate capitolele. Nu mi se pare cinstit sa ne fandosim pentru a face pe plac unora sau altora... Daca "investitorii” nu fac profit aici, ar putea pleca, dar fiti sigur ca nu stau de dragul nostru... Am obosit sa vad ambasadori care ne exp