Câteodată se-ntâmplă să cazi brusc fără ca nimeni să-ţi fi retezat scândura de sub picioare. Îi admir pe unii care au căzut demult, dar oricum în ei nu se declanşează niciodată conştientizarea căderii. Persoane multe merg pe stradă grăbite şi câteodată mai cântă un nene din saxofon având pe jos o cutie de carton cu o hârtie de 10 lei. Noi, oamenii oricum cântăm la corzile sufletului, cerşim atenţie şi un dram de respect, dar dacă toţi suntem muţi... Cât de dragi îmi sunt oamenii, câteodată am atâta nevoie de ei, iar câteodată când se vând atât de simplu, îmi vine să le sucesc gâturile rând pe rând..

Aerul mirific ce derivă din importanţa istorică şi religioasă a sărbătorilor şi-a pierdut de mult înţelesul adevărat. Am intrat în postul care deschide seria sărbătorilor religioase de iarnă, când în numele lui Dumnezeu, ar trebui să avem o sărbătoare căreia îi impregnăm câteva dintre esenţele proprii.

Bonus, anul acesta postul coincide cu marea pervertirea naţională, campania pentru parlamentare, aşadar de aici încolo, ne scuipăm în sân şi ne gândim că până la coadă, sărbătoarea ţi-o faci, nu ţi-o fac alţii. De aceea le aducem aminte preoţilor noştri că Sfântul Sinod le interzice clericilor să facă politică. Şi-acum de ce ar trebui să te intereseze alegerile parlamentare? De ce te-ai duce să votezi?

Doar nu îţi place nici una din variante şi nu consideri nici un candidat demn de funcţia scoasă pe tejghea. Nu îţi place cum merg lucrurile şi eşti destul de resemnat în ceea ce priveşte schimbarea. Stai probabil cu ochii în pământ şi nu te interesează ce se va întâmpla, cu siguranţă nu poate fi ceva bun. Aşa gândim mulţi, din păcate prea mulţi. Şi totuşi... Tu împreună cu noi restul, oamenii de rând, oamenii din autobuz, oamenii din fata televizorului, oamenii din cafenea, din piaţă, din birouri, din mall-uri, din şcoli, din universităţi, viitori