Un mic port îşi leagănă calm apele, iar zorile năvălesc peste ambarcaţiunile care-şi întind tăcute către înalt catargele subţiri. Cam astfel poţi descrie o pânză pe care actorul şi pictorul Ştefan Sileanu şi-a lăsat amprenta şi semnătura, căci marea, Delta sunt cele mai apropiate de sufletul său. În faţa pânzei albe se redescoperă, îşi dă întâlnire cu simţurile şi reuşeşte, tenace şi minuţios, să se dăruiască. Mâinile sale au primit binecuvântarea culorii şi această binecuvântare străbate până la privitorii care nu se mai satură admirându-i creaţiile. Nenumărate roluri în film şi teatru îl recomandă pe Ştefan Sileanu şi e drept că vocea sa nu poate fi uitată o dată ce ţi-a ajuns la ureche, însă prin intermediul picturii se exprimă la modul perfect. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Modestia este haina cea mai de preţ a actorului!"
"În ultimul timp sunt cam pensionar. Îmi dedic timpul pasiunii mele vechi, care este pictura, şi deschid la un an sau doi câte o expoziţie. Asta vine probabil din meseria de actor, pentru că îmi place să am contact cu publicul, chiar dacă nu e acelaşi fel de public. Consider că este un mare noroc pentru mine faptul că mă pot refugia în pasiunea aceasta, care este foarte veche, şi nu multă lume ştie de ea. Am studiat în tinereţe, am făcut Liceul de Arte Plastice, după aceea am intrat la institut, la secţia Pictură, la Academia de Arte, cum îi spune acum. Am făcut atunci doi ani, şi după aceea m-am îndrăgostit de teatru. Începusem să mă duc des şi m-am gândit că pot face teatru pictând, ceea ce s-a şi întâmplat. Dar nu am mai continuat pictura după ce am devenit actor. Am continuat să văd ceea ce mă înconjura cu ochi de pictor, dar pictura cere spaţiu de atelier, materiale. Un actor câştigă foarte puţin, după cum bine se ştie. După Revoluţie m-am reapucat de pictură. Absolut întâmplător, o pri