Elena Cuza, sotia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost o femeie cum rareori s-a vazut, nu numai in zona noastra balcanica, dar si in intreaga Europa, indurand cu abnegatie suferintele pricinuite de sotul ei, mai ales din cauza comportarii sale libertine in ce priveste femeile.

Doamna Elena a mers pana acolo, incat a luat sub ocrotirea sa cei doi copii nelegitimi pe care domnitorul ii facuse cu principesa sarba Maria Obrenovici, etichetata ca amanta pe bulevardele bucurestene, sau ca tiitoare pe ulitele satelor.

O casatorie invidiata

Prin grija parintilor ei, postelnicul Iordache Rosetti si Catinca, fiica logofatului Dimitrie Sturza, Elena Rosetti primise o educatie aleasa, mai intai sub indrumarea si supravegherea guvernantelor si profesorilor, iar mai tarziu la pensionul pentru domnisoare Burlat, din Iasi.

La 19 ani, adica prin 1844, s-a casatorit cu Alexandru Ioan Cuza, abia intors de la studiile facute in capitala Frantei. Poate ca vanitatea ii dadea o anumita satisfactie la gandul ca ea este aleasa celui mai impozant, atractiv si ravnit barbat din capitala Moldovei.

Poate ca nu stia atractia lui irezistibila fata de farmecele femeilor din protipendata ieseana. Poate stia, dar educatia o invatase sa fie resemnata si sa primeasca drept in fata loviturile soartei, acceptandu-le fara ca macar sa se apere.

Mai curand stia, dar a evitat scandalul, care nu-i facea bine in societate nici ei, dar nici sotului aflat in acea vreme parcalab de Galati. Dovada sta in faptul ca, atunci cand faptele au devenit chiar scandaloase de tot, ea a evitat sa i se citeasca supararea pe fata, a trecut in defensiva si s-a retras la Paris.

Macar stia ca arunca un con de umba in urma ei si nu da un prilej in plus, pentru raspandirea clevetirilor pe seama parcalabului. Poate ca lipsa sotiei ii va da lui cir