Pseudovalori, pseudovise, pseudosperanţe. Am ajuns să ne robotizăm existenţa, am ajuns să mimăm comunicarea, am ajuns să râdem de lacrimile noastre, iar educaţia a ajuns să fie cumpărată cu bani murdari. Pentru că ne dorim o ţară de care să fim mândri, trebuie să FACEM ceva, nu doar să dezbatem ore în şir ce se petrece în jurul nostru şi să arătăm cu degetul vinovaţii.

Corupţia există pentru că cineva a cerut şi altcineva a dat, oamenii sunt tentaţi să accepte compromisul pentru că drumul spre succes pare mai scurt aşa. Bunica mea îmi spunea mereu că "Timpul nostru (al bătrânilor) a apus, dar voi tinerii aveţi puterea să schimbaţi ce nu am reuşit noi, în această ţară".

Pentru că m-a impresionat povestea lui de viaţă, am ales să vi-l aduc înainte pe Beniamin Ghegoiu, un tânăr care a văzut dincolo de prejudecăţi, care a ştiut să stea drept, să se lase călăuzit de principiile pe care le-a învăţat din copilărie şi să îşi planifice viaţa pornind de la ideea că superficialitatea socială nu poate crea o bază solidă pentru viitor.

Modestia şi puterea de a vedea dincolo de barierele impuse de marea masă l-au făcut să reuşească. Tot ce a realizat a fost pe cont propriu, nu au fost nevoie de "pile", sau de "o vorbă bună din partea cuiva". Poate că tinerii care vor citi acest interviu (şi nu numai) vor avea de învăţat.

1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Pot să mă gândesc la prezentarea unui CV mai mult sau mai puţin impresionant, sau să încerc să aleg cele mai bune cuvinte în a mă prezenta, însă de multe ori pentru cei din jur nu eşti decât o serie de etichete ce ţi le ataşează. E şi mai uşor aşa, pentru că noi oamenii punem tot pe categorii, mai ales oameni. Aşa că pot spune despre mine că sunt: fiu, frate, prieten, confident, omul cu glumele, sociolog, PR-ist, tenor, creţ. Bineînţeles, nu sunt de părere că ar trebui